DOR DE VERS

Mi-e dor de-un vers,‎
De-un colț de gând,‎
De formidabilul tumult...
Mi-e dor de macii tăi aprinși,‎
De-un strop de vis,‎
De narcisist-abilul pârg...‎
Mi-e dor de șoapta din culori,‎
Și de-al luminii calapod,‎
De imortalizarea lor...‎
Mi-e dor de-al verii lent-a
brupt,‎ Și de al primăverii sârg,‎
De contemplarea de amurg...‎

Mi-e dor de ploaia ta, de vânt,‎
Mi-e dor de muzică... și plâng,‎
Mi-e dor de pâine și solii,‎
Mi-e dor de toate câte sunt,‎
Al altora promis-avânt...‎

Mi-e dor, mi-e dor...‎
Și de mi-e dor (și) doare...‎

‎Gabriel Gaina | 28 martie 2013‎