Din vise fărâme, din vise răzleţe,‎
Culorile murmură cânturi alese,‎
Culori ce se scurg din vise pereche,‎
Perechi ce visează prin flori neculese.‎

Din zâmbete vii, din zâmbete fine, ‎
Seninul erupe-n cadențe sublime,‎
Senin ce-l croim din clipe divine,‎
Divin regăsit în zâmbete pline.‎

Prin visele tale, prin visele mele,‎
Confluențe rotunde de vise rebele,‎
Simt visele vii, simt visele stele,‎
Stele pulsând prin divine tunele. ‎

Prin visele tale, prin visele mele...
Prin flori neculese și clipe divine...
Zâmbind eu m-alătur și cânt...
Nomad printre vise...

Gabriel Gaina | ‎2013‎

Mi-e dor de-un vers,‎
De-un colț de gând,‎
De formidabilul tumult...
Mi-e dor de macii tăi aprinși,‎
De-un strop de vis,‎
De narcisist-abilul pârg...‎
Mi-e dor de șoapta din culori,‎
Și de-al luminii calapod,‎
De imortalizarea lor...‎
Mi-e dor de-al verii lent-a
brupt,‎ Și de al primăverii sârg,‎
De contemplarea de amurg...‎

Mi-e dor de ploaia ta, de vânt,‎
Mi-e dor de muzică... și plâng,‎
Mi-e dor de pâine și solii,‎
Mi-e dor de toate câte sunt,‎
Al altora promis-avânt...‎

Mi-e dor, mi-e dor...‎
Și de mi-e dor (și) doare...‎

‎Gabriel Gaina | 28 martie 2013‎

Erau culori în nopți cuminți,
Au fost culori și-n caste zile,
Culori cuminți pe-un colț de gând,
Răpiri rubensiene…

Erau lumini în nopți cuminți,
Și-au fost lumini și-n zile pline,
Culori transpuse în lumini, 
Zidiri rembrandiene...

Erau și sunt,
culori... lumini...

Gabriel Gaina | 20 martie 2013

Parfumată plasmatic ca un paradis,
pășești desculță spre-avidul izvor,
stilizând grațios convivialu-ți peisaj…

Cuprins în tumultul naturii nou-născute,
jubilez fascinat de-aprinsul melanj,
primenit cu ale tale strădanii vivace…

Și nu e fantasmă, nu e un vis,
parfumul plasmatic de paradis,
e-n tine și-n mine, vorace abis...

Gabriel Gaina | 20 ianuarie 2013

Pagini nude, pagini hâde,
Pagini slute și tălâmbe…
continuați în goliciune
sau primiți rodul frumos ?

Pagini nude, pagini hâde,
Pagini moi, posomorâte…
confirmați deșertăciunea
sau vă ridicați duios ?

Pagini nude, pagini brute,
Pagini stoarse și boțite,
vă complaceți în penumbră
sau în stoluri de lumină ?

Pagini fără sens și sevă,
Pagini fără simțământ…
vă-ntrupați în ignoranță
sau estetic conținut ?

Unii oameni, pagini nude…

Gabriel Gaina | Decembrie 2012

Semne ivite din corul celest

ne-adună angelic la ore târzii,

când omul e noapte,

când omul e gri

și dorul ucide…

Mostre succinte de vise-adormite

se-ascund de noi în luminile vii,

căci omul e șoaptă,

căci omul e vid

și dorul ucide…

Gânduri menite să-nduplece zori

ne-ncurcă-n clepsidră ore-solii,

când omul e luptă,

când omul e scut

și dorul ucide…

Gabriel Gaina, 3 ianuarie 2013

Pe aripi de foc,

prin crengi de lumină,

anii se pleacă,

supuși se închină

și duși ca de-un vânt

ard și suspină.

Pe aripi de foc,

prin crengi de lumină,

culorile cerului

coboară-n tulpină

și storc lin din seva

arzândă și plină.

Pe aripi de foc,

prin crengi de lumină,

al vieții copac 

aduce plutire-puțină,

cu scoarță-tumult,

și frunzișul-lumină.

Gabriel Gaina, 2 ianuarie 2013

Împrumută-mi iubito

un colț din gândul tău,

și spune-mi că încă e viu…

Lasă-mi răgazul să uit

că singur timpul e mut,

iar oamenii… colțuri de vis…

Împrumută-mi iubito

un colț din gândul tău,

și nu-mi da timp de răsfăț…

Doar dreptul de a-ți scrie

pe-al gândului colț:

„Infinit te doresc!”

Gabriel Gaina, decembrie 2012 

Mântuit

priveam apusul,

viu și amplu

și frumos…

Mult mă încerca Puținul

ce-l avusem paradox,

și mă răscoleau minute,

mari, curate, de folos...

Încărcam imagini clare,

peste văile în ceață,

primenite de culoarea

verii ce se-ncorona șuvoi…

Tot alaiul de petale,

toate marginile curbe,

se-ntrupau în faptul serii,

și dublau necunoscutul…

Pârâiașul, frunze mute,

curgerea din sfântul munte,

vântul ce mă-npresura alene,

toate anunțau apusul…

Mântuit… priveam apusul,

mult mai amplu, GRANDIOS !

Gabriel Gaina, 22 decembrie 2012

Căți pași mai ai.. ?

Și câte umbre… ?

Căt sânge încă-ți curge

în venele plăpânde… ?

Și cât din vinul stors din Suflet-Plin,

ai mai golit, Sublim-Suspin… ?

Cât suflet ai mai plâns… ?

Și cât destin… ?

Câte fărâme de culoare

ai prins în fericitul chin… ?

Și cât din rădăcinile de Suflet-Plin,

ai dezvelit, Sublim-Suspin… ?

Căți pași mai ai.. ?

Și câte umbre… ?

Gabriel Gaina, 14 decembrie 2012

Lină zi în prag de viață,

Arzătoare sau de gheață,

Lină zi, lumină lină,

Asteriscuri de lumină.

Lină zi cu lin amurg,

Clipele încet se scurg,

Lină zi, petală fină,

Pârguită și senină.

Lină zi în viața noastră,

Minunată floare-n glastră,

Lină zi și noapte lină,

Mărginite de lumină.

Lină zi și noapte lină…

Gabriel Gaina

Mustul muls din pâinea viței,

Mulsul lapte-n cufăr zmeu,

Mândre lanuri rup din soare,

Munți de foc îngenuncheați.

Mersul moale și subțire,

Moale cumpănă sechestru,

Mișcător tărâm vivace,

Mângâind firide-n suflet.

Mistic moft al unui zeu,

Moftul continuat feroce,

Martorul furat dreptății,

Mistuind suspect furtuna.

Mierea mantiei sihastre,

Mantie de foc spre stele,

Monoton înduplecată,

Mișcând viețile-n destin.

Gabriel Gaina

Penetrant penel precoce,

Pângărind puterea ploii,

Pribegit prin preambul,

Penetrant penel precoce.

Respirând riscant risipa,

Rodul roade ramul reavăn,

Rupe rostul renunțării,

Respirând riscant risipa.

Omenesc Orfeu organic,

Osul orb ochind orbita,

Ocrotind oastea oprită,

Omenesc Orfeu organic.

Suplă, falnică făclie…

Rodnică, arzând peren…

Mustul crud, celest miraj,

De pe focul cerului tavan.

     Sculptând flori din chip de stea…

     Desfătând ruina-n ceața…

     Cuprinzându-mi viața toată…

Simplă, silfidă creație…

Rustică de fel și vie…

Primul fel, prima felie,

Din al vieții sânge gaj.

     Scrutând zări de maci arzând…

     Contopind în mine doi…

     Cuprinzându-mi viața toată…

Surazânda, blândă nimfă…

Restaurată și rebelă…

Focul trup, gândul zidire,

Sursa mea de vertical.

      Terminând neînceputul…

      Tulburând un fir de gând…

      Cuprinzându-mi viața toată…

Gabriel Gaina

                                     ...unui dac...

Sevă-n stupi

Din mierea noastră,

Murmur crud

Din rugul mamă,

Crud fuior

Și grai din fluier…

Iar din lanul de obidă,

Să te-ntinzi cât să-ti ajungă.

Fagurii să-ti fie veghe,

Din lumină să-ti faci turlă,

Și sa-ți pască-n mintea largă,

Caii florii, cai curați.

Coborât din rugul gură,

Și din pestera pădure,

Unde crești și unde-alergi,

Pe un murg cu gura rug.

Nu goni cuvântul rugă,

Strânge-ți spinii toți cunună,

Și-mpresoară jgheabul drag,

Cu mândrie și lumină.

Iartă-mi lupul de mă strigă…

Eu sunt dac… Și tu esti dac…

Gabriel Gaina

Omule, fitil divin…

Când te trezești în noapte,

Fă dintr-o noapte zi…

Când faci din bine, rău,

Să faci, din rău, un bine…

Când simți în tine gol,

Fă dintr-un gol zidire…

Când totul e neant,

Fă din neant, menire…

Să nu mai vrei să spui din nou :

Am semănat risipă și-acum culeg nimic.

Gabriel Gaina

Gabriel Gaina - www.greensphera.ro 

Celebră în întreaga lume pentru finețe, diversitatea formelor, bogăția cromatică și pentru ornamentele cu motive geometrice, ceramica atribuită culturii Cucuteni de pe teritoriul României, este o dovadă ce vine în sprijinul cercetătorilor care o recunosc în prezent drept prima civilizație a Europei.

Realizarea vaselor din lut ars are la origine, mai mult ca probabil, producerea unor mici obiecte de lut și vase lucrate grosolan, nearse.

Producerea ceramicii cunoaște cinci principale procedee, cel mai vechi dintre ele presupune acțiunea directă cu mâinile asupra unei bucați de lut în care se crează apoi o cavitate. Al doilea procedeu este acela de a rula un sul lung de argilă care este încolăcit apoi ca o spirală, începându-se de jos și continuând pe verticală până la înălțimea dorită iar netezirea se face cu o piatră sau cu o bucată de lemn, atât pe interior cât și pe exterior. Asemănător cu acesta este și al treilea procedeu, în care se suprapun inele de lut. La al patrulea procedeu se execută mai întâi un fund rotund de ale cărui margini sunt atașate fâșii de lut care sunt apoi ridicate și împreunate, formând astfel vasul. Al cincilea procedeu, cel mai complex, folosește roata olarului.

Înainte de a fi folosit lutul presupune o serie de operații anterioare. El trebuie curățat, spălat, strecurat și lăsat să se odihnească mai multe săptămâni. În momentul modelării în vechime i se adăugau diverși degresanți : nisip, praf de piatră ponce, paie tocate, scoici pisate, aceștia împiedicând apariția crăpăturilor pe suprafaţa vaselor la uscare sau după ardere. Argila era frământată împreună cu acești degresanți până la omogenizare și din această compoziție se făureau diferite vase. Acestea erau uscate la soare și apoi arse pe vetre sau în gropi, iar în stadiul mai avansat în cuptoare cu reverberație.

Roata olarului a fost pentru prima dată atestată în Mesopotamia, apoi în Egipt și Creta, în cele din urmă și în Europa. Rudimentară la început, fiind doar un disc sau o roată pe care olarul prelucra argila, ea a evoluat într-un platou așezat cu convexitatea spre sol. Mai apoi s-a folosit un disc de lemn la care s-a atașat un ax vertical în jurul căruia discul era învârtit cu mâna iar capătul inferior al axului se învârtea într-o scobitură a podelei sau într-o cupă de piatră. În faza mai avansată, la baza axului s-a adăugat un disc de mari dimensiuni, care pus în mișcare cu picioarele continua mișcarea de rotație și oferea olarului libertatea de a modela lutul cu mâinile.

Revenind la ceramica culturii Cucuteni, trebuie menționat faptul că olarii de pe aceste meleaguri renunțaseră la folosirea degresanților amintiți mai sus. Ei foloseau în schimb un conținut bogat de mică, iar aceasta, prin proprietațile ei, oprea contractarea excesivă a lutului în timpul uscării și al arderii vaselor, oferind finețea caracteristică ceramicii de Cucuteni. De asemenea, unii dintre olarii acestei culturi cunoșteau deja mișcarea rotativă, astfel se explică puternicul aliniament de granule de mică, atât în centrul pereților cât și de-a lungul laturilor, fapt neobișnuit pentru acea perioadă.

 Toate acestea sunt dovezi ce susțin afirmațiile cercetătorilor, potrivit cărora cultura Cucuteni a precedat cu câteva sute de ani toate așezările umane din Sumer și Egiptul Antic iar oamenii culturii Cucuteni au fost primii care trăiau organizați în așezări mari.
Academicianul B.A.Râbacov menționa faptul că această cultură, a consemnat, în istoria comunităților străvechi din Europa, același lucru ca și epoca Renașterii pentru Evul Mediu.

Expoziția „A Lost European Culture, Pulled From Obscurity” deschisă până în 25 Aprilie 2010 la „Institute for the Study of the Ancient World” de la Universitatea din New York a găzduit, printre altele, exponate de o valoare inestimabilă aparținând culturii Cucuteni, care atestă faptul că civilizația umană a început la poalele Munților Carpați, cu mult timp înaintea civilizației grecești sau a celei romane.

Noile cercetări, spun arheologii și istoricii, au lărgit aria de înțelegere a acestor culturi mult timp ignorate, care pare a se fi apropiat de pragul statutului de „civilizație”.